Prima dată când am văzut roboți de sumo a fost la BattleLab Robotica 2015, unde am mers ca spectator la invitația unui coleg. Atunci am promis că la anul voi merge ca participant și m-am ținut de cuvânt. Am construit robotul Anvil împreună cu 3 foști colegi de liceu și în 2016 am participat la BattleLab Robotica. Am primit ajutorul unei echipe mai avansate, Precision Robotics, și tot de la ei am auzit de concursul din Japonia. De atunci, concursul All Japan Robot-Sumo Tournament a devenit miza la care mă gândeam ori de câte ori lucram la robot.
După BattleLab Robotica am început să colaborez și cu echipa Matrix, iar împreună cu ei am primit invitație la concursul din Japonia. M-am bucurat enorm, nu doar pentru faptul că am primit ocazia să concurez cu cele mai bune echipe de sumo robotic din lume, dar și pentru simplul fapt de a vizita Japonia.
În Tokyo am avut la dispoziție două zile doar să vizităm orașul. Am văzut câteva atracții turistice, dar cred că am fost mai impresionat de diferențele majore de cultură și de felul total diferit în care decurg activitățile zilnice din perspectiva unor turiști europeni. Servirea la restaurante și cafenele diferă enorm față de standardele europene. Am fost întâmpinați foarte politicos, iar pe lângă asta sunt o mulțime de reguli nescrise pe care oamenii par să le respecte. Un exemplu ar fi faptul că e nepoliticos să-ți condimentezi mâncarea după gustul tău, iar felul nostru de a vorbi în public este considerat prea gălăgios și nepoliticos.
Concursul era în 2016 la a 28-a ediție și s-a desfășurat în arena unde se organizează lupte de sumo, Ryogoku Sumo Hall. Aici, din discursul CEO-ului de la Fujisoft (compania care organizează concursul), mi-am dat seama că Sumo robotic este oarecum parte din cultura japoneză, mai exact din ceea ce ei numesc “monozukuri”, sau spiritul de a construi lucruri. Meciurile au preluat o parte din ceremonia luptelor de sumo adevărate. Înainte de meci, concurenții se salută dând din cap, iar arbitrii dau startul cu expresia folosită și la sumo uman, “hakkeyoi nokotta”.
În ceea ce privește rezultatele, am fost destul de dezamăgiți deoarece echipele din România au fost jos în clasament comparativ cu alți ani. Oricum, după concurs am participat la meciuri amicale și ne-am consultat cu concurenți din toată lumea, iar acum știm ce am putea să îmbunătățim, avându-i ca surse de inspirație pe cei mai buni.
a